lunes, 22 de noviembre de 2010

Pilda bogatului caruia i-a rodit tarina

Poporul lui Israel considera ca bogatia aduce mantuire. De ce? Pentru ca bunastarea era considerata ca semn vizibil al simpatiei lui Dumnezeu fata de om. Pe langa falsa, aceasta credinta este si de un reductionism destructiv deoarece impiedica practicarea religiei inteleasa ca relati: om-Dumnezeu (Tata), om-om (frate- frate)

La romani
Important pentru noi este sa vedem daca nu cumva astfel de credinte reductioniste si lozincare nu se intalnesc si in poporul nostru. Idea religioasa cea mai periculoasa, in acest sens, la noi este ca:

Poti fi placut lui Dumnezeu fara sa faci absolut nimic, doar sa nu dai in cap, cu alte cuvinte "sa fii baiat bun".

Punctul de vedere a lui Cristos:
Nu ajunge cu a fi un baiat bun ca sa te mantuiesti, si nici o alta conceptie populara si simplista nu poate inlocui complexitatea credintei, care presupune o initiere si o cunoastere a invataturii lui Cristos iar apoi practicarea ei.
Munca in zadar nu este bine vazuta in credinta. Un lurator care vrea la sfarsitul zilei banii trebuie sa arate lucrul concret pe care l-a facut, nu poate pretinde ca a lucrat toata ziua dar nu a facut nimic vizibil. La fel este si cu viata de credinta.
Imbratisarea credintei trebuie duca si catre roade vizibile, crestinii nu se pot comporta la fel ca "toti oamenii" ci trebuie sa fie caracterizati de invatatura lui Cristos care devine norma morala pentru intreaga viata in toate aspectele: in relatiile de familie in conceptul de fidelitate, de educare, in relatiile cu ceilalti oameni, in visele si aspiratiile personale, etc.

Nebunule...
Acest cuvant greu si jignitor, Mantuitorul nu-l poate spune in usor, trebuie sa aiba o justificare solida. In aceasta parabola il foloseste adresandu-se bogatului, deoarece avea o mentalitate complet gresita, ca o viata buna este una care se limiteaza la: "suflete, odihneste-te, mananca, bea si veselestete". Claritatea cuvintelor biblice este absoluta, si ea critica reducerea omului doar la functiile biologice specifice regnului animal.
Este vorba despre un alt reductionism, de data aceasta cu privire la propia persoana, care duce spre o ratacire a sensului vietii. Fenomen ce se intampla si in cazurile de nebunie clinice. O persoana piede contactul cu realitatea, cu adevarul despre sine si isi atribuie alta personalitate. Cu alte cuvinte se interpreteaza gresit pe sine si relatiile cu exteriorul, exact ca bogatul din Evanghelie.


Cocluzii
Credinta nu este o haina sau o masca adaugata in anumite momente ale vietii, ci o realitate permanenta a existentei noastre.
Ea presupune: cunoasterea invataturii (citirea Bibliei), practicarea (clipa de clipa, 24h din zi) precum si o munca de antrenare si mentinere (frecventarea unei comunitati bisericesti).

martes, 16 de noviembre de 2010

pilda samarineanul milostiv

Dupa o pauza destul de lunga reluam, cu greu, stirile si predicile pe scurt pentru meditat.
In primul rand pe 20. XI. 2010, vin in Motril cei de la Consulatul Roman. Am primit o informatie conform careia s-a mai deschis in Almeria alt consulat. Astept confirmarea cu mai multe informatii.

PILDA SAMARINEANULUI
1. Esenta esentelor in crestinism o singura porunca ce cuprinde 2 pasi: a. Sa iubesti pe Dumnezeu din toata inima ta si b. pe aproapele ca pe tine insuti. Importanta este ordinea: in primul rand cautarea unei intimitati de iubire cu Dumnezeu iar apoi aceasta iubire ce o primesti se revarsa si asupra aproapelui. Daca schimbam ordinea trecem in sfera ONG-urilor.

2. Personajele ce apar simbolizeaza trei realitati diferite:

2.1. Preotul - simbolizeaza religiile vechi (dar care se regasesc si in mentalitatea noastra actuala) care pun accentul pe relatia de oferire de jertfe lui Dumnezeu.
Gresit:
a. Dumnezeu nu este un monstru ce asteapta jertfele noastre pentru a fi imbunat, ci este tatal nostru.
b. Se pierde din vedere relatia cu ceilalti oameni.
De aceea preotul trece pe alaturi si nu poate ajuta omenirea ranita de pacat.

2.2 Levitul - simbolizeaza traditiile fiecarul popor, neam, trib.
Pot avea un continut pozitiv sau emotiona pe om si chiar pregati sufletul pentru intalnirea cu Dumnezeu, dar niciodata nu sunt mantuitoare.
Gresit
a. Pericolul inchiderii in propia comunitate, ca intr-o carapace ce te face sa te simti superior, unic, etc cu privire la cei de alte culturi sau traditii.
b. Autojustificare, crezi ca esti mantuit doar fiindca te-ai nascut intr-o anumita cultura, f. f. periculos si des intalnit in poporul nostru.

2.3 Samariteanul, rupe aceste bariere:
a. Iubirea si cultul lui Dumnezeu se traduc si in relatiile cu oamenii, in special cu aproapele cu care se intra in contact. Iubirea omenirii in general nu serveste la nimic.
b. Iubirea care rupe barierele pus de neam (cel cazut era evreu), religie (de alta religie ca el) si de mandrii nationale.

Concluzie:
Crestinismul vede actiunea omului ca o continuare a relatie om-Dumnezeu. Daca am o intimitate cu Dumnezeu: rugaciune zilnica, program de citit Noul Testament/alte carti religioase si in special o relatie cu o comunitate/parohie care sa ma faca sa cunosc mai mult si sa ma ajute - atunci voi iubi, sau cel putin incerca, si pe oamenii cu care intru in contact. E o iubire care curge de sus si trece si prin mine pentru a ajunge la ceilalti.
Termometrul iubirii fata de Dumnezeu e iubirea fata de aproapele.
Cu drag,
Pr. Sorin