Poporul lui Israel considera ca bogatia aduce mantuire. De ce? Pentru ca bunastarea era considerata ca semn vizibil al simpatiei lui Dumnezeu fata de om. Pe langa falsa, aceasta credinta este si de un reductionism destructiv deoarece impiedica practicarea religiei inteleasa ca relati: om-Dumnezeu (Tata), om-om (frate- frate)
La romani
Important pentru noi este sa vedem daca nu cumva astfel de credinte reductioniste si lozincare nu se intalnesc si in poporul nostru. Idea religioasa cea mai periculoasa, in acest sens, la noi este ca:
Poti fi placut lui Dumnezeu fara sa faci absolut nimic, doar sa nu dai in cap, cu alte cuvinte "sa fii baiat bun".
Punctul de vedere a lui Cristos:
Nu ajunge cu a fi un baiat bun ca sa te mantuiesti, si nici o alta conceptie populara si simplista nu poate inlocui complexitatea credintei, care presupune o initiere si o cunoastere a invataturii lui Cristos iar apoi practicarea ei.
Munca in zadar nu este bine vazuta in credinta. Un lurator care vrea la sfarsitul zilei banii trebuie sa arate lucrul concret pe care l-a facut, nu poate pretinde ca a lucrat toata ziua dar nu a facut nimic vizibil. La fel este si cu viata de credinta.
Imbratisarea credintei trebuie duca si catre roade vizibile, crestinii nu se pot comporta la fel ca "toti oamenii" ci trebuie sa fie caracterizati de invatatura lui Cristos care devine norma morala pentru intreaga viata in toate aspectele: in relatiile de familie in conceptul de fidelitate, de educare, in relatiile cu ceilalti oameni, in visele si aspiratiile personale, etc.
Nebunule...
Acest cuvant greu si jignitor, Mantuitorul nu-l poate spune in usor, trebuie sa aiba o justificare solida. In aceasta parabola il foloseste adresandu-se bogatului, deoarece avea o mentalitate complet gresita, ca o viata buna este una care se limiteaza la: "suflete, odihneste-te, mananca, bea si veselestete". Claritatea cuvintelor biblice este absoluta, si ea critica reducerea omului doar la functiile biologice specifice regnului animal.
Este vorba despre un alt reductionism, de data aceasta cu privire la propia persoana, care duce spre o ratacire a sensului vietii. Fenomen ce se intampla si in cazurile de nebunie clinice. O persoana piede contactul cu realitatea, cu adevarul despre sine si isi atribuie alta personalitate. Cu alte cuvinte se interpreteaza gresit pe sine si relatiile cu exteriorul, exact ca bogatul din Evanghelie.
Cocluzii
Credinta nu este o haina sau o masca adaugata in anumite momente ale vietii, ci o realitate permanenta a existentei noastre.
Ea presupune: cunoasterea invataturii (citirea Bibliei), practicarea (clipa de clipa, 24h din zi) precum si o munca de antrenare si mentinere (frecventarea unei comunitati bisericesti).
La romani
Important pentru noi este sa vedem daca nu cumva astfel de credinte reductioniste si lozincare nu se intalnesc si in poporul nostru. Idea religioasa cea mai periculoasa, in acest sens, la noi este ca:
Poti fi placut lui Dumnezeu fara sa faci absolut nimic, doar sa nu dai in cap, cu alte cuvinte "sa fii baiat bun".
Punctul de vedere a lui Cristos:
Nu ajunge cu a fi un baiat bun ca sa te mantuiesti, si nici o alta conceptie populara si simplista nu poate inlocui complexitatea credintei, care presupune o initiere si o cunoastere a invataturii lui Cristos iar apoi practicarea ei.
Munca in zadar nu este bine vazuta in credinta. Un lurator care vrea la sfarsitul zilei banii trebuie sa arate lucrul concret pe care l-a facut, nu poate pretinde ca a lucrat toata ziua dar nu a facut nimic vizibil. La fel este si cu viata de credinta.
Imbratisarea credintei trebuie duca si catre roade vizibile, crestinii nu se pot comporta la fel ca "toti oamenii" ci trebuie sa fie caracterizati de invatatura lui Cristos care devine norma morala pentru intreaga viata in toate aspectele: in relatiile de familie in conceptul de fidelitate, de educare, in relatiile cu ceilalti oameni, in visele si aspiratiile personale, etc.
Nebunule...
Acest cuvant greu si jignitor, Mantuitorul nu-l poate spune in usor, trebuie sa aiba o justificare solida. In aceasta parabola il foloseste adresandu-se bogatului, deoarece avea o mentalitate complet gresita, ca o viata buna este una care se limiteaza la: "suflete, odihneste-te, mananca, bea si veselestete". Claritatea cuvintelor biblice este absoluta, si ea critica reducerea omului doar la functiile biologice specifice regnului animal.
Este vorba despre un alt reductionism, de data aceasta cu privire la propia persoana, care duce spre o ratacire a sensului vietii. Fenomen ce se intampla si in cazurile de nebunie clinice. O persoana piede contactul cu realitatea, cu adevarul despre sine si isi atribuie alta personalitate. Cu alte cuvinte se interpreteaza gresit pe sine si relatiile cu exteriorul, exact ca bogatul din Evanghelie.
Cocluzii
Credinta nu este o haina sau o masca adaugata in anumite momente ale vietii, ci o realitate permanenta a existentei noastre.
Ea presupune: cunoasterea invataturii (citirea Bibliei), practicarea (clipa de clipa, 24h din zi) precum si o munca de antrenare si mentinere (frecventarea unei comunitati bisericesti).
